November 30, 2011

Românii sunt deştepţi


Pentru că mâine este ziua naţională şi patriotismul cântă deja în sufletul meu (tocmai am devorat o ciocolată "Rom cel mare"), m-am gândit să vă aduc în vizor campania ciocolăţelei noastre naţionale intitulată: "Românii sunt deştepţi".

Campania recomandă celor ce viziteză pagina să dea căutări pe Google cu textul "Românii sunt deştepţi" pentru a elimina din prim plan "hint-urile" negative şi jignitoare.

Pentru mai multe detalii vă recomand să intraţi pe pagina http://www.romaniisuntdestepti.ro/ şi să daţi un click pentru a îmbunătăţii imaginea României pe internet şi indirect în mentalitatea străinilor.


November 29, 2011

Româna de România


O prietenă foarte bună de a mea, pe care o iubesc şi vreau să o cinstesc prin acest articol, mi-a vorbit despre Radio Guerrilla. Acest post non-conformist de radio împlineşte astăzi 7 ani! Mă încântă grila lor, însă am ascultat-o de prea puţine ori şi zău că îmi pare rău.



O campanie foarte bună a celor de la Radio Guerrilla este “Româna de România”. Fiind un “un demers pentru o vorbire frumoasă”, campania ne aduce în prim plan o problem delicată a tineretului de astăzi: modul în care vorbim.


Mai jos, vă aduc în vizor cele mai reuşite şi drăguţe bannere ale campaniei.


November 28, 2011

Brad pe dos!


Ciprioţii sunt un popor pe dos! 

De ce spun asta? Pentru că nici măcar bradul de Craciun la ei nu poate fi normal, trebuie să fie pe dos. 

Poza alăturată am facut-o în Carrefour zilele trecute. Am ataşăt şi un prim plan cu eticheta brăduţului să fiţi siguri că nu e o greşeală, ei chiar vând aşa ceva! Se poate observa şi faptul că acest prdus "cu fundu-n sus" este mai scump decât unul normal!

La noi eu nu am văzut, dar poate a apărut moda. Voi aţi văzut cumva?






Eu nu pot să-mi dau seama cum un astfel de brăduţ ar arăta bine în casă şi ce aspect ar avea globurile şi beteaua de pe el.



De obicei sunt receptivă la nou, dar am să spun pas de această dată.

Jena, povara noastră


M-am hotărât să abordez astăzi un subiect de care cu toţi ne izbim zi de zi într-o măsură mai mică sau mai mare: jena.

De o bună bucată de vreme îndur gerul năprasnic al biroului meu. Într-o ţară în care iarna se manifestă prin ploi răzleţe, iar termometrele afişează constant temperaturi ce trec de 20 de grade, eu îngheţ zilnic, de luni până vineri, câte 8-9 ore la locul de muncă.

Toate aceste chinuri criogenetice se datorează distinsului meu coleg de birou. Situaţia a început încă de când m-am angajat aici, însă atunci, vară fiind, înduram mai uşor aerul rece suflat constant de către duşmănosul aer conţionat. Încă de pe atunci, zgribulind, îl rugam frumos să selecteze o temperatură mai ridicată, pentru că cele 18 grade îmi făceau pielea de găină. Crivăţul şi-a făcut însă simţită prezenţa în fiecare zi lucrătoare a vieţii mele şi doar rareori mă ocolea, atunci când ceda pentru cîteva minute în urma rugăminţilor mele insistente.

Sursă foto: http://community.tes.co.uk/forums/
Pentru a încerca să „încălzesc” atmosfera, am încercat tot felul de variante:  afimaţii subtile („ce s-a mai răcit afară”), rugăminţi, insistenţe („măcar 20 de minute!”), mici trucuri (am făcut ca telecomanda aerului condiţionat să afişeze 20 de grade, dar aerul să sufle 24), am cerut să fiu mutată temporar în alt birou, ceea ce nu s-a putut pentru ca „suntem o echipă si trebuie să stăm împreună”.

Acum, temperaturile au mai scăzut afară, iar mie îmi e tot mai greu să îndur cele 9 ore de criogenie.  Dacă l-a început îl rugam să oprească aerul condiţionat sau să îl dea mai încet, acum îl închid direct fără să mai îl anunţ amabil de intenţia mea. Toata bucuria, durează circa 5 minute până işi dă seama.

Să mă plâng? Nu îmi place să fac asta din principiu şi oricum nu aş avea cui: el e şeful meu direct! Omul e ft. ok în rest, doar că veşnic moare de cald, asta e „buba” lui! I-am spus poveştii frumoase, cum că eu vin din România şi rezist la temperaturi joase, dar România nu e chiar Laponia şi nici nu sunt rudă cu Moş Crăciun din păcate, iar el vine dintr-o ţară ft. căduroasă şi ar trebui să fie puţin rezsitent la frig decât mine.

Dar m-am săturat să mă plâng zilnic şi zău că mi-e deja jenă... ce exemple să îi mai dau, ce să îl mai rog, dacă în ultimele 6 luni i-am spus zilnic că tremur de frig? De felul meu, nu eram ft. friguroasă, dar acum nu mai rezist nici ca înainte. Jena asta mi-a adus pînă acum răceli, sinuzite şi alte probleme de sănătate...

Acesta e exemplul cel mai concludent de jenă de care eu mă izbesc zilnic. Totuşi, sunt multe probleme cu care ne întâlnim ca oameni, situaţii în care suntem puşi de cele mai multe ori fără să vrem.

Am auzit de multe ori în ultimul timp despre jena de a refuza pe cineva. Jena de a spune nu când se cere un împrumut (de orice fel), de a spune nu când cineva se auto-invită la tine sau mai rău, jena de a cere ceea ce ţi se cuvine de drept (bonus salarial, zi libera, un obiect împrumutat sau o sumă de bani încuviinţată cuiva).

Cum se poate să ne cerem drepturile fără a avea de pierdut? Cum se poate să ne impunem a mia oară punctual de vedere ignorat, având certitudinea că vom fi ascultaţi? Ştiu foarte bine varianta cu “tupeul” în care spui ce ai pe suflet şi... ce o fi, o fi, însă sunt de părere că nu poţi acţiona aşa de fiecare dată. Deşi tupeul e varianta la care ne vine să recurgem mânaţi de împrejurări şi furie, trebuie să recunoaştem că e total lipsit de diplomaţie. Pe mine nu mă impresionează cel ce are curajul să spună lucuruilor pe nume, ci cel ce ştie cum să spună lucrurilor pe nume.

Eu, din păcate, am trecut deja de jenă, am insistat până în pânzele albe cu aerul ăsta împuţit şi tot nu am avut sorţi de izbândă. De cele mai multe ori, bătălia mea e căştigată până ies din birou, iar când mă întorc, e chiar mai rău ca înainte (să compenseze căldura îndurată). Mai mult de atât însă, mi-e jenă să mă războiesc, pt. că individu’ nu e doar un omuleţ în firmă, el e cel de a cărui semnătură depinde mult dorita şi făgăduita avansare şi preacuvioasa mărire de salar „care va să vină, amin”!

Din fericire, în acest caz, problema se rezumă doar la aerul condiţionat, dacă am vreo idee / propunere legată de aria mea de activitate mă ajută şi mă sprijină de fiecare dată. Per total, nu mă plâng de locul meu de muncă, dar caut în continuare soluţii pt. problema „epocii de gheaţă”.

Dacă situaţia dată se rezolvă cu haine groase, câte 3-4 ceaiuri fierbinţi şi o păturică, ce ne făcem în cazul în care situaţia poate strica o prietenie, o carieră?

P.S. Tocmai am sabotat operaţiunea „aerul” din nou: am pus o temperatură ft. mare şi a început să pută aşa că l-a închis de bună voie – hihihi - evil me!

November 25, 2011

Egalitatea sexelor

Muncă de femeie/ Muncă de bărbat
Sursa foto: lovestruckguru.com 


Întodeauna m-au deranjat aceste două sintagme. Nu mă declar o feministă convinsă, însă cred cu tărie în egalitatea dintre sexe. Cred că nu este nimic ce noi ca femei putem face, iar bărbaţii nu şi vice-versa. Ştiu că mulţi nu mă vor aproba, însă îmi susţin vehement puctul de vedere.

Acum câteva săptămâni, discutam cu o prietenă despre ultimul reâncensământ ce a bătut la uşa României. Andrea îmi spunea atunci despre o întrebare „vitală” pentru statisticile naţionale: cine este capul familie dumneavoastră?

Aşa cum a punctat şi ea în articolul acesta, întrebarea este ilogică şi lipsită de bun simţ în secolul 21, când femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii iar cuplurile îşi împart atribuţiile în funcţie de cine are mai mult timp să facă X lucru nu cine e mai puternic sau în stare să îl facă.

Forţa fizică astăzi nu îşi mai are importanţă în afara sălii de sport aşa că nu înţeleg de ce unii dintre noi se mai ghidează astăzi după noţiuni învechite? Pe mine mă scoate total din sărite afirmaţia „asta e treabă de bărbat”!

Iar acum să vă explic de unde a pornit înverşunarea aceasta în mine: astăzi la noi în birou e zi de făcut bradul.

Vinerile sunt relativ lejere la noi la muncă, aşa că jumătatea creştină a firmei şi-a luat în serios atribuţia de a decora biroul conform principilor religioase. La un moment dat, am decis să punem arhicunoscutul pom de Crăciun pe o mică măsuţă, pt. a se vedea mai bine. Când să pun mâna pe brăduţ pt a realiza mega-operaţiunea, sunt oprită de o colegă prin afirmaţia: „nu, nu îl atinge! asta e treabă de bărbat, mă duc să chem pe cineva!”. Normal că am ignorat-o şi până să vină masculul, am mutat eu „colosul” artifical (de cca 4-5 kg) pe măsuţa respectivă. Ţin să menţionez că nu am făcut hernie în urma acestei operţiuni , deşi dacă stau să ma gîndesc, m-am antrenat în secret la sală pentru operaţiunea „bradul”!

Iar pentru că povestea nu ar fi îndeajuns de savuroasă dacă s-ar termina aici... a sosit masculul! Intimidată de ferocitatea sa (cam pute’ – să îmi fie cu iertare), i-am cedat dreptul de a face parte din operaţiunea „bradul”. Dânsul a considerat că măsuţa noastră e prea înalta, prea nu ştiu cum, iar cea din biroul său e mai bună (veşnicul complex)! Aşa că i-am cedat locul, lasîndu-l să îşi exercite forţa. Dar dânsul, ce face? Când să pună mâna pe brad:  îl apucă inteligentu’ tare de mijloc (FIY – brazii artificiali de calitate proastă au un mecanism de susţinere cam deficitar) şi-l zgâlţîie bine de se desface tot pomul artificial şi îi pică în cap! A trebuit să desfacem iar bradul şi să îl refacem... el stricase tot! Scuza sa a fost că nu e creştin şi e primul brad de Craciun pe care pune mâna... dar eu vă spun că prostia nu are religie.

În final, vă rog a nu se înţelege că am ceva cu sexul masculin. Ador bărbaţii din viaţa mea: tati meu e un super-erou, iar iubitul... cel mai bun iubit din lume (dar asta e altă poveste). Singurul lucru care mă enevrează sunt stereotipiile acestea învechite. Eu ştiu că nu pot să cer pre mult de la o naţie care încă îşi acoperă nevestele de zici că-s costumate în luptătorii ninja – că de abia le vezi ochii – , da’ totuşi.. cu mine nu vă merge!



November 24, 2011

Prietenelor mele


Dragelor mele prietene,

Mi-am făcut acest blog din plictiseală, o ştiţi bine. Ştiu că multe dintre voi mă înjuraţi că eu am timp să mă plictisesc la muncă, dar să ştiţi că nu este alegerea mea. Uneori muncesc ca o nebună, alteori stau şi mă uit la pereţi, asta e viaţa...

Dar ca să revin la subiect, trebuie să recunosc: blogul l-am deschis pentru a putea participa la tot felul de concursuri şi giveawayuri ce mi-au luat ochii (cum să rămână românul indiferent când vede că se pot primi chestii pe gratis?! Şi încă ce chestii!) Şi cum singura condiţie impusă de cei ce oferă astfel de produse, era să publici pe blogul tău despre mega-oferta lor, am început şi eu să scriu tot felul de mici articole reclamă... iar de aici s-a format o contradicţie: eu să fac spam? Eu să aberez? Eu: Brutus?!

Etica nu mă lasă să îmi continui demersul aşa că mă simt obligată să iau măsuri şi de acum încolo să înglobez pe bloguşorul ăsta (despre care încă nu sunt convinsă ca e o idee bună) articole mai de calitate, să scriu printre promoţii şi reclame şi despre lucruri cu adevărat importante, să dau articolelor un plus de valoare pentru a mă simţi cu adevărat mândră de munca mea !

În ideea: dacă tot am blog, "dă`păi" să-l fac ca-lumea, vă rog să mă ajutaţi cu un sfat pentru a îl înbunătâţii, a-i da o notă de originalitate. Vreau ca blogul „să fie fain”, sau cum ar spune un „outcats” (ce încearcă să pară ardelean şi nu prea-i iese): să îi pun fainoşag!

Aşa că dragele mele: ce subiecte credeţi că aş putea să dezbat pentru a vă face plăcere să le citiţi? E evident că nu voi scrie despre chestii la care nu mă pricep aşa că vă întreb pe voi (care mi-aţi îndurat de atâtea ori teoriile) despre ce v-a plăcut mai mult să discutăm? În ideea în care îi lasăm pe cei de la Animal X în urmă pentru că recunosc: sunt istorie, am să enumăr câteva teme mai de actualitate: nutriţie, fitness (şi plăcerea de face sport), fotografie, călatorii (I❤world), animale, carieră, moda (aici intră şi mania numită: pantofi), literatură (fie ea non-fiction cât şi cea de specialitate: MN, MKT, antreprenoriat ), draaaaaaaaaaaaagoste, cosmetice şi frumuseţe (aka „tona de prostii ce o aduni în baie”), fotbal (sunt microbistă, de ce să nu vorbim despre asta?), şamd. Ar mai fi multe alte pasiuni de ale mele pe care poate le cunoaşteţi şi despre care sunt dispusă să mă documentez şi mai bine pentru a scrie ceva de excepţie.

Mesajul de faţă este adresat tuturor prietenlor mele care au făcut parte din viaţa mea la un moment dat şi îmi doresc să facă şi în viitor. Celor ce mi-au lasat un zambet în suflet şi pe care le iubesc pentru ceea ce sunt.

Aştept comentariile voastre mai jos sau pe mail, cum preferaţi.

P.S. Sper să nu se supere nimeni ca m-am adresat le feminin. Bărbaţii sunt şi ei invitaţi să comenteze, deşi nu cred că blogul meu se va încadra la fel de bine în preferinţele lor.

November 23, 2011

Iherb.com – sursa mea de încredere pentru sănătate


Cei mai mulţi dintre noi preferăm să achiziţionam de pe internet acele produse de care avem atât de multă nevoie, dar pe care cu greu ne permitem să le cumpărăm din magazine. Astfel, în încercarea de a găsi cel mai bun raport calitate / preţ, facem căutări adânci şi răsfoim fiecare particică a marelui “World Wide Web”.

Din dorinţa de a folosi produse cât mai naturale am descoperit iherb.com, un site cu preţuri bune si produse de încredere.

Ce puteţi găsi aici? Hm… o multitudine de lucruri precum: supliement nutritive de cea mai buna calitate, produse alimentare sănătoase (cu adevarat “bio”, nu precum marea majoritate a celor găsite la noi în magazine), cosmetice naturale (fără sulfaţi şi parabeni), produse sănătoase pentru cei mici (de la hrană pt copii la clasicele scutece din bumbăcel), agenţi de curăţare bio (detergenţi, insecticide, deodorante pt. casă) şi produse pentru animalele de companie (să nu uitam că şi ele merită ce e mai bun!).

Pot să spun din experienţă că am încercat deja produsele de pe site-ul lor si sunt foarte mulţumită! Preţul lor a fost bun, iar calitatea pe măsura comentarilor lăsate de ceilalţi clienţi – excelentă!

http://iherb.com?rcode=adu995
Am verificat etichetele produselor cumpărate şi m-am bucurat să văd că nu conţin sulfaţi, parabeni sau alte substanţe nocive, dar mai mult decât atât, le-am încercat şi pot să spun că şi-au făcut efectul!

Nu pot să garantez pentru toate produsele de pe site, dar cele cumpărate de mine s-au ridicat la nivelul aşteptărilor.

Dacă sunteţi interesaţi să cumpăraţi şi voi, vă pot oferi un cod cu ajutorul căruia veţi avea o reducere de 5 $ (dolari) la prima comandă!

Dacă sunteţi din România, livrarea nu costa mult (costurile încep de la 4$) şi sosesc relativ repede (în funcţie de curierul ales). Din păcate, eu am fost nevoită să plătesc pentru ele taxe de import datorită legislaţiei locale (30E – aproape cat valoarea produselor), dar m-am interesat de la alte prietene (ce au deja multe comenzi la activ de pe iherb.com) şi am aflat că în România nu se percep nici un fel de taxe.

Data viitoare când vin în ţară am să comand din nou de pe acest site!

Dacă aveţi nevoie de sfaturi legate de produsele de pe iherb.com lăsaţi comentarii şi vă ajut cu plăcere!

CODUL pt reducere este ADU995 

November 21, 2011

Smoky Eyes Palette 01: Silver Black


Produs: Smoky Eyes Palette 01 - Silver Black - The Body Shop


Dacă vă place machiaju Smoky eyes, Body shop oferă în noua colecţie de iarna paleta perfectă. Caseta include 4 culori necesare pt realizarea machiajului, un creion contur pt ochi şi o mica pensulă pt machiajul ochilor. 

Ţin să menţionez că piesa de rezistenţă a acestei truse este chiar pensula! De o calitate foarte bună, pensula are pamătuful precum cel al pensulei dedicate machiajului pt ochi (eyeshadow brush), singura diferenţă fiind coada mai scurtă şi preţul mai bun (pensula separat am gasit-o la 10E / 9£ / 38 ron).

Mai mult decât atât, trusa include şi instrucţiuni pentru cele începătoare în arta machiajului.

Trusa se găseşte in magazinele Body Shop la preţul de 18E / 14 £ / 105 lei, iar eu mă declar foarte mulţumită de ea! (preţurile au fost luate de pe paginile Body Shop UK si România, iar cel în euro... de pe bonul de casă :P )



Update: articolul a aparut pe trender.ro, îl puteţi găsi aici.

Poveste frumseţii magice: Apidermin

Apidermin organizează un consurs pentru blogosfera iubitoare de produse cosmetice naturale. M-am gândit să particip, iar cu această ocazie le-am creat o poezie. Sper să va placă.


A fost o dată, ca niciodată,
Într-o vale îndepărtată
Printe stanci şi printre munţi
Într-un loc la care visăm mulţi

Un sătuc uitat de lume
Precum magicele cătune
Unde toţi trăiau fericiţi
Fiind de natură ocrotiţi

În iubirea ei, mama-natură
Le dăruise o preţioasă băutură
Facută din polen fermecat
De albine harnice adunat

Iar licoarea aceasta lină,
Era mierea cea mai fină!
Minune cerească a locului 
Lumina ca raza focului

Văzând minunea ce-o primiră
Oamenii bucuroşi se gandiră
Să facă o fabrică minunată
Să impartă mierea nestemată!

Fabiricuţei îi spuseră Apidermin,
Şi aici realizau elixirul cel mai fin,
Mierea deveni simbol al frumuseţii
Şi secretul sfânt al tinereţii!



Îmi amintesc prima dată când am auzit de aceste produse am fost foarte curioasă să le încerc şi să văd ce putere are mierea asupra frumuseţii, deoarece de produsele apicole eram deja convinsă că sunt absolut necesare în nutriţia noastră!

Această fabricuţă magică, oferă o varietete de produse pe care vă recomand să le încercaţi: miere, energovitalizante, otet, produse cosmetice şi chiar utilaje pentru apicultură în cazul în care doriţi propria dumneavoastră sursă de vitalitate! 

Prima postare

Eh, a sosit si clipa aceasta. Prima postare.

Cei ce ma cunosc, se vor mira ca mi-am facut blog pt. ca nu imi sta in fire. Am evitat pana acum sa imi public parerile, trairile, emotiile. Consider ca e de ajuns ca eu sa stiu tot ce frumos in viata mea si sa impart bucuria de a trai doar cu cei dragi sufletului meu. Tin mult la viata mea persoana, expusa deja suficient pe "cartea de fete" si nu intentionez ca pe aceasta pagina sa povestesc mai multe despre mine, ci sa imi exprim doar acele gandurile si trairi ce ar putea sa ajute, incercand sa impart cu voi intr-o maniera cat mai placuta acea particica sociabila din mine.

Acum mai bine de doi ani, imi rezervam blogul ca sa fiu sigura ca nu mi-o va lua nici o tiza inainte si va folosi acest nume, in ideea ca intr-o zi imi voi dori si eu un blog al meu. Iar daca acest gand m-a macinat in trecut, sa vedem daca presimtirea mea avea un fundament benefic. Pot oare sa dau rafinament cuvintelor pentru a crea un suras, o intrebare?